Ce sa spun acum
Fratele meu bun, ce sa spun acum,
Tu ce ai plecat si nici semn n-ai dat
Ca sa stim ceva, de tine asa.
Si pe-nalte cai, au fost pasii tai,
Dupa cum vedem si mult ne miram,
Ca n-ai ascultat si sus te-ai urcat.
Cu cine erai de nu te gandeai
Ca mai jos se poate ca sa cazi pe spate?
Spre un loc hidos si prapastios.
Dar tu nu gandeai si nu mai lasai,
Soarele sa vina franghia sa tina,
Ca nu o aveai si gresit faceai.
Te-ai incumetat si sus te-ai urcat,
Sa vezi usurel cum se urca cel,
Pe un drum abrupt, unde tu te-ai rupt,
Gresit ai facut si jos ai cazut.
Ca de te gandeai, si nu cautai
Cele mai aproape, pietre adunate
Si nu gadileai al tau samurai,
De erou falos, poate ca pe jos,
Nu stateai asa, mort de-a binelea.
Dar asa mai frate, nu mai esti si toate
Pentru tin" se gata, cum a fost odata.
Fara de clipire esti in omenire.
Si pentru ce frate? ca azi nu mai poate
Mama sa te strige, fratele sa fie,
Langa tine-n casa, pentru ce? la masa,
Ai lasat tu jale si ce mult ne doare.
Cine azi mai spune ca-i sigur pe lume,
Sa-i priveasca fata, cat de slaba-i viata.
Si sa se gandeasca si-apoi sa vorbeasca,
Si sa faca bine acolo unde tine.
Nu ca-al nostru frate ce azi nu mai poate,
Ce s-a prapadit cum a nimerit,
Ca n-a ascultat si sus s-a urcat,
Pe un munte-nalt si fara asfalt,
Si-a cazut pe spate, n-a crezut ca poate,
80 metri se pare, FARA DE SALVARE.
Ascultati voi bine, cine astazi vine,
Si sfatul primeste, el nu se opreste,
Printre vai umbroase dar periculoase
Fara viata-n vine si de sange pline.
Vai durerea mare, n-are alinare,
Dar sus credem tare ca e-n asteptare,
Sa intre in locul, pregatit de Domnul.
Amin
In amintirea celui care a plecat dintre noi cazand de pe stanci, un tanar de 24 de ani credincios.